Cu siguranță, orice mare poet a
fost cândva un mic poet, iar lucrul cu cuvintele trebuie că a început pentru
fiecare de undeva, dintr-o chemare interioară, dintr-o provocare sau dintr-o
joacă. Și chiar dacă nu toată lumea își dorește să devină poet, pentru că doar
câțiva au scris în destinul lor această menire, cel puțin a încerca să
potrivești cuvintele în versuri, să găsești rime și să transmiți ceva prin
intermediul lor, poate fi un exercițiu util și plăcut.
Ca să ușurăm puțin sarcina de
lucru/joacă, am ales să plecăm de la povești cunoscute și să le transpunem în
versuri. Astfel, partea de conținut a fost îndeplinită, iar nouă nu ne-a mai
rămas altceva de făcut decât să ne ocupăm de formă (asta după ce ne-am lămurit
ce sunt rimele, de câte feluri sunt ele și cum se organizează textul unei
poezii).
Poveste de la care am plecat a
fost Punguța cu doi bani, iar mai jos sunt două exemple de versificări de-ale
copiilor, așa cum s-au priceput ei la primul contact cu rimele.
PUNGUŢA
CU DOI BANI
Transpunere în versuri de M. Babău
Găina,
babei îi făcea
Ouă
multe, câte dorea,
Dar
baba nu se-ncumeta
Moşului
vreun ou să-i dea.
“Bate-ţi
şi tu cocoşul să-ţi facă ouă!”
Îi zicea ea.
Şi-a bătut cocoşul,
Care repede-a plecat
Să-i aducă avuţie mare, ca unui împărat.
Agitat, nevoie mare,
Cocoşul pe drum a alergat
Şi-a găsit în a sa cale
O punguţă cu doi bani.
Un boier, trecând pe-acolo,
Vizitiului i-a spus
Să-nfrâneze iar caleaşca
Pe cocoş să-l i ape sus.
Vizitiul a făcut ce i s-a spus
Şi punguţa cocoşului i-a smuls.
“Cucurigu!
Boieri mari!
Daţi
punguţa cu doi bani!”
Striga-n
urma lor cocoşul
Alergând
ca un nazdrăvan.
Vizitiul
l-a aruncat
Într-o
fântână din sat,
Dar
cocoşul supărat
Fântâna
a secat
Toată
apa îngiţind
Şi
afară din puţ sărind.
Vizitiul,
înfuriat,
În
cuptor l-a încuiat.
Dar
cocoşul ne-fricat
Toată
apa a vărsat.
Din
cuptor ieşind afară
Strigă
după boier iară:
“ Cucurigu!
Boieri mari!
Daţi
punguţa cu doi bani!”
Vizitiul,
şi mai enervat,
În
grajd pe loc l-a aruncat.
Dar
cocoşul a ieşit
Şi
vitele le-a înghiţit.
Vizitiul,
scos din minţi,
În
visterie l-a închis.
Cocoşul
bogăţiile a înghiţit
Şi
ţanţoş afară a ieşit.
Vizitiul
a cedat
Şi
cocoşului punga i-a dat,
Care
degrabă a plecat
Mulţumit
c-a triumfat.
Bogăţiile
toate afară le-a dat
În
curtea moşului cum a intrat.
Acum
baba moşului îi cerea
Bogăţii
şi ei să-i dea,
Dar
moşneagul îi zicea
“Bate-ţi
şi tu găina!”
Găina
de acasă a plecat
Căci
de bătăi s-a săturat.
Cum
mergea aşa agale
A
găsit o mărgică-n cale.
Cu
mărgica înghiţită
S-a
dus la babă grăbită.
Baba
tare s-a bucurat
Că
găina o mărgică a ouat
Apoi
drept răsplată,
Viaţa
găinii a fost curmată.
Deci
moşul în belşug se desfată,
Iar
peste gard baba trăieşte supărată.
Transpunere în versuri de A. Militaru
Au
fost odată
Ca
niciodată
Un
moşneag şi o băbuţă
Care
aveau un cocoş şi o găinuşă.
Găina
multe ouă făcea,
Dar
baba moşului niciunul nu-i dădea.
De
zgârcită ce era
Doar
ea le mânca.
-
Pune-ţi pofta-n cui!
I-a
zis baba moşului.
-
Nici găina mea nu oua
Până
n-am pus bâta pe spinarea sa!
Atunci,
bezmeticul moşneag,
Şi-a
bătut cocoşul cu un toiag.
Că
degeaba-mi strici mâncarea!
Cocoşul
a plecat pe drum hai-hui
Şi-a găsit în drumul lui
O
punguţă cu doi bani
Pentru
moşul cu mulţi ani.
Punguţa
în cioc el a luat
Şi
spre casă a plecat.
Pe
drum el a întâlnit
O
trăsură cu un boier smintit
Ce
pe vizitiu l-a pus să ia
Punguţa
ce în cioc cocoşul o avea.
Cocoşul,
supărat nevoie mare,
Urmări
trăsura, strigând foarte tare:
„Cucurigu,
boieri mari!
Daţi
punguţa cu doi bani!”
Din
nou vizitiul a coborât
Şi
pe cocoş l-a azvârlit
În
fântână să se înece
Ca
boierul în linişte să plece.
Cocoşul
toată apa a înghiţit
Şi
pe urmă a fugit
După
trăsura boierului
Care
avea punguţa lui.
Ajungând
la conac,
Boierul
s-a enervat
Şi
pe loc a ordonat:
-
Aruncaţi cocoşul în foc!
M-am
săturat de aşa un joc!
În
cuptor, cocoşul a vărsat
Toată
apa ce din fântână a luat,
Apoi
la fereastra boierului s-a dus
Şi
să strige iar s-a pus:
“Cucurigu,
boieri mari,
Daţi
punguţa cu doi bani!”
-
Vizitiule, ştii ce să faci?
Aruncă
cocoşul în grajdul cu vaci!
Poate-l
calcă vreun bou înfuriat
Şi
vom scăpa de el imediat!
A
zis boierul pe dată
Văzând
că de cocoş nu mai scapă.
Însă,
deşi erau multe animale,
Cocoşul
le-nghiţi şi se făcu mai mare!
Boierul
era la culme de enervat
Că
de cocoş nu a scăpat.
Aşa
că în beciul cu bănet l-a aruncat
Crezând
că pe veci de el a scăpat.
Dar
cocoşul, lăcomit,
Toţi
banii a îngiţit
Şi-anceput
a cânta:
“Dă-mi,
boiere, punga mea!”
Boierul,
obosit şi mâniat,
Cocoşului
punga înapoi i-a dat.
Fericit,
Cocoşul
spre casa moşului a pornit
Cu
găini, raţe, cireadă,
Să-i
facă în ciudă la babă.
Baba,
rea cum era,
A-nceput
să-şi bată găina,
Care-n
lume a plecat
Şi-o
mărgică i-a ouat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu