Pentru că lumea poveştilor,
cum bine se ştie, nu este doar una singură, ci există atâtea lumi câți oameni îți imaginează că ea există, vă propun să faceţi o călătorie în lumea
poveştilor imaginată de voi şi să fiţi foarte atenţi la detaliile din jur. Nu doar
la ființele acestei lumi, nu doar la prinţi și prinţese, nu doar la balauri, ori la alți locuitori, nici măcar la acţiunea
în care ei sunt implicaţi! Vă invit să vă îndreptaţi atenţia către „lumea”
poveştii, către elementele banale care o compun, ca să spun altfel, la decorul
ei.
Cum e cerul acestei lumi? Tot cu nori e acoperit, ca pe la noi?
Cum sunt plantele? Dar
copacii? Iarba e tot verde? Apele curg la vale sau la deal?
Ce păsări o populează? Ce
animale?
Cum sunt casele? Podurile? Orașele
și satele?
După ce explorați foarte atenți această lume doar de voi știută, vă invit să puneți totul în cuvinte. Dacă vreți să împărtășiți experiența voastră și cu noi, așteptăm textele și desenele voastre pe adresa raluardelean2012@yahoo.com
În urma unui astfel de joc, o
fetiță a descoperit Tărâmul lui Turtă Dulce pe care l-a descries în cuvinte ca
să îl putem vedea și noi.
Tărâmul lui Turtă – Dulce
Sunt o mare exploratoare de
tărâmuri imaginare ! Acum am să vă spun, despre un tărâm ce are gust bun.
Acadele, ciocolate, acolo toate sunt minunate ! Veţi afla acum, detalii despre
acest tărâm bun!
Când timpul dulce a venit, pe
acest meleag nou m-am trezit! Eram, de fapt în buzunarul unui pitic de lapte,
tărâmul lui Turta-Dulce era foarte aproape! În acest tărâm neobişnuit, multe
lucruri noi am gasit!
Deîndată ce intrai, o mare de
cafea zăreai. Pomii din gogoşi erau şi fructele, de fapt bomboane colorate, îi
împodobeau.Trunchiul lor era din şerbet de portocale, iar frunzele din migdale.
Tufişurile erau numai din acadele, iarba, desigur, din miere. Soarele era de-un
caramel înmiresmat, iar norii din cocos parfumat. Munţii erau de îngheţată, iar
florile de ciocolata. Străzile erau din dulceaţă de afine, pentru condus numai
bine. Aleile din guma de mestecat erau, sincer, cam lipicioase mi se pareau…!
Casele erau din scorţişoară cu acoperiş de cacao. Geamurile erau din glucoză,
iar uşile din budincă roză. Era o adevarată provocare să priveşti şi din
dulciuri să nu pofteşti! Pe când eu mă plimbam, mulţi locuitori noi întâlneam.
Ce ciudat! Toţi semănau cu omuleţi de turtă dulce, neavând mai mult de douăzeci
de unghiuţe. Căciuli aveau toţi, bezele, iar mâinile erau din caramele. Papucii
lor erau din mac, iar nasturii dintr-un cozonac. Ochii din frişcă, gura în
formă de morişcă. Nasul din migdale, delicioase pentru o gustare.
Mult succes în explorare de tătâmuri imaginare!
Raluca
