joi, 16 august 2018

O mică magie: transformă o poveste în poezie



Cu siguranță, orice mare poet a fost cândva un mic poet, iar lucrul cu cuvintele trebuie că a început pentru fiecare de undeva, dintr-o chemare interioară, dintr-o provocare sau dintr-o joacă. Și chiar dacă nu toată lumea își dorește să devină poet, pentru că doar câțiva au scris în destinul lor această menire, cel puțin a încerca să potrivești cuvintele în versuri, să găsești rime și să transmiți ceva prin intermediul lor, poate fi un exercițiu util și plăcut. 
Ca să ușurăm puțin sarcina de lucru/joacă, am ales să plecăm de la povești cunoscute și să le transpunem în versuri. Astfel, partea de conținut a fost îndeplinită, iar nouă nu ne-a mai rămas altceva de făcut decât să ne ocupăm de formă (asta după ce ne-am lămurit ce sunt rimele, de câte feluri sunt ele și cum se organizează textul unei poezii). 
Poveste de la care am plecat a fost Punguța cu doi bani, iar mai jos sunt două exemple de versificări de-ale copiilor, așa cum s-au priceput ei la primul contact cu rimele.

                      PUNGUŢA CU DOI BANI

                                                       Transpunere în versuri de M. Babău


Găina, babei îi făcea
Ouă multe, câte dorea,
Dar baba nu se-ncumeta
Moşului vreun ou să-i dea.
“Bate-ţi şi tu cocoşul să-ţi facă ouă!”
Îi zicea ea.
Moşul
Şi-a bătut cocoşul,
Care repede-a plecat
Să-i aducă avuţie mare, ca unui împărat.
Agitat, nevoie mare,
Cocoşul pe drum a alergat
Şi-a găsit în a sa cale
O punguţă cu doi bani.
Un boier, trecând pe-acolo,
Vizitiului i-a spus
Să-nfrâneze iar caleaşca
Pe cocoş să-l i ape sus.
Vizitiul a făcut ce i s-a spus
Şi punguţa cocoşului i-a smuls.
Cucurigu! Boieri mari!
Daţi punguţa cu doi bani!
Striga-n urma lor cocoşul
Alergând ca un nazdrăvan.
Vizitiul l-a aruncat
Într-o fântână din sat,
Dar cocoşul supărat
Fântâna a secat
Toată apa îngiţind
Şi afară din puţ sărind.
Vizitiul, înfuriat,
În cuptor l-a încuiat.
Dar cocoşul ne-fricat
Toată apa a vărsat.
Din cuptor ieşind afară
Strigă după boier iară:
Cucurigu! Boieri mari!
Daţi punguţa cu doi bani!
Vizitiul, şi mai enervat,
În grajd pe loc l-a aruncat.
Dar cocoşul a ieşit
Şi vitele le-a înghiţit.
Vizitiul, scos din minţi,
În visterie l-a închis.
Cocoşul bogăţiile a înghiţit
Şi ţanţoş afară a ieşit.
Vizitiul a cedat
Şi cocoşului punga i-a dat,
Care degrabă a plecat
Mulţumit c-a triumfat.
Bogăţiile toate afară le-a dat
În curtea moşului cum a intrat.
Acum baba moşului îi cerea
Bogăţii şi ei să-i dea,
Dar moşneagul îi zicea
“Bate-ţi şi tu găina!
Găina de acasă a plecat
Căci de bătăi s-a săturat.
Cum mergea aşa agale
A găsit o mărgică-n cale.
Cu mărgica înghiţită
S-a dus la babă grăbită.
Baba tare s-a bucurat
Că găina o mărgică a ouat
Apoi drept răsplată,
Viaţa găinii a fost curmată.
Deci moşul în belşug se desfată,
Iar peste gard baba trăieşte supărată.

           



                       PUNGUŢA CU DOI BANI

                
                                        Transpunere în versuri de  A. Militaru


Au fost odată
Ca niciodată
Un moşneag şi o băbuţă
Care aveau un cocoş şi o găinuşă.
Găina multe ouă făcea,
Dar baba moşului niciunul nu-i dădea.
De zgârcită ce era
Doar ea le mânca.
- Pune-ţi pofta-n cui!
I-a zis baba moşului.
- Nici găina mea nu oua
Până n-am pus bâta pe spinarea sa!
Atunci, bezmeticul moşneag,
Şi-a bătut cocoşul cu un toiag.
 -Du-te de la casa mea
Că degeaba-mi strici mâncarea!
Cocoşul a plecat pe drum hai-hui
Şi-a  găsit în drumul lui
O punguţă cu doi bani
Pentru moşul cu mulţi ani.
Punguţa în cioc el a luat
Şi spre casă a plecat.
Pe drum el a întâlnit
O trăsură cu un boier smintit
Ce pe vizitiu l-a pus să ia
Punguţa ce în cioc cocoşul o avea.
Cocoşul, supărat nevoie mare,
Urmări trăsura, strigând foarte tare:
„Cucurigu, boieri mari!
Daţi punguţa cu doi bani!
Din nou vizitiul a coborât
Şi pe cocoş l-a azvârlit
În fântână să se înece
Ca boierul în linişte să plece.
Cocoşul toată apa a înghiţit
Şi pe urmă a fugit
După trăsura boierului
Care avea punguţa lui.
Ajungând la conac,
Boierul s-a enervat
Şi pe loc a ordonat:
- Aruncaţi cocoşul în foc!
M-am săturat de aşa un joc!
În cuptor, cocoşul a vărsat
Toată apa ce din fântână a luat,
Apoi la fereastra boierului s-a dus
Şi să strige iar s-a pus:
Cucurigu, boieri mari,
Daţi punguţa cu doi bani! 
- Vizitiule, ştii ce să faci?
Aruncă cocoşul în grajdul cu vaci!
Poate-l calcă vreun bou înfuriat
Şi vom scăpa de el imediat!
A zis boierul pe dată
Văzând că de cocoş nu mai scapă.
Însă, deşi erau multe animale,
Cocoşul le-nghiţi şi se făcu mai mare!
Boierul era la culme de enervat
Că de cocoş nu a scăpat.
Aşa că în beciul cu bănet l-a aruncat
Crezând că pe veci de el a scăpat.
Dar cocoşul, lăcomit,
Toţi banii a îngiţit
Şi-anceput a cânta:
“Dă-mi, boiere, punga mea!”
Boierul, obosit şi mâniat,
Cocoşului punga înapoi i-a dat.
Fericit,
Cocoşul spre casa moşului a pornit
Cu găini, raţe, cireadă,
Să-i facă în ciudă la babă.
Baba, rea cum era,
A-nceput să-şi bată găina,
Care-n lume a plecat
Şi-o mărgică i-a ouat.