Enciclopedia meseriilor inexistente sau “Ce meserie ţi-ai alege dacă ai fi mic?”

În viaţa fiecăruia dintre noi a existat un moment în care a trebuit să răspundem la întrebarea: “Ce vrei să te faci când vei fi mare?”. Uneori, copil fiind, răspunsul la această întrebare este greu de dat, pentru că nu ştii dacă vrei să devii inginer ca tata, profesor ca mama, chimist ca unchiul, architect ca mătuşa, crescător de animale ca bunicul ori, pur şi simplu, îţi doreşti să ai o meserie pe care nimeni din familia ta nu a avut-o încă.

 

 

Unii dintre copiii cărora le-am adresat şi eu la rândul meu această întrebare mi-au dat răspunsuri atât de neaşteptate, încât mi-am dat seama că noi, oamenii mari, le adresăm această întrebare nu ca să aflăm cu adevărat răspunsul lor, ci ca să ne convingem că cei mici au o idee clară despre viitorul lor (idee care, de cele mai mult ori, vrem să coincidă cu a noastră). Aşa că, la un moment dat, i-am lăsat pe copii să răspundă la întrebarea mea exact cum doreau, apoi a apărut ideea unei teme de creaţie la finalul căreia am strâns suficient material pentru a publica (în tiraj mic) Enciclopedia meseriilor inexistente. Numărul meseriilor cuprinse în această enciclopedie creşte continuu, iar mie, de fiecare dată când propun această temă de creaţie, îmi este foarte greu să mă hotărăsc ce m-aş fi făcut “când am fost mică”.

Aşadar, ideea acestei activităţi a venit, oarecum, dinspre copii, am modelat-o şi am amplificat-o de la un an la altul şi, de ceva vreme, nu-i mai întreb pe copii “Ce vrei să te faci când vei fi mare?”, ci “Care este meseria inventată de tine?”

Cum facem?

Mai întâi: vorbim despre meserii. Despre ce sunt părinţii noştri, bunicii, vecinii şi cunoscuţii. Alcătuim astfel un inventar de meserii “existente”, cunoscute şi uneori râvnite, le întoarcem pe toate părţile şi fiecare îşi exprimă părerea.

Mai apoi: îi întreb pe copii “Cum ar fi dacă am putea inventa meserii? Cum ar fi dacă nu e nevoie să ne alegem o meserie dintre cele care există, ci am putea, când vom fi mari, să devenim exact ceea ce ne dorim? Care ar fi meseria la care ei visează, dar nu există încă?”.

Acesta este un moment de BUM! când şuvoiul ideilor care dau naştere meseriilor inexistente începe să curgă.

La final: umplem pagina ori tabla de pe perete cu multe-multe denumiri de meserii despre care nimeni nu a auzit (încâ), dar care nu lasă indiferent pe nimeni.

Activitatea nu se termină aici, ba chiar am putea spune că abia acum începe, fiindcă fiecare meserie în parte este dezvoltată şi detaliată, i se descriu caracteristicile şi se specifică ce studii sunt necesare pentru a o dobândi, timpul de pregătire, condiţiile de lucru, uniforma, instrumentele de lucru şi multe altele.

La încheierea fiecărei activităţi cu această temă, inevitabil apare întrebarea: Oare ce ne impidică pe noi, oamenii mari, să-i lăsăm pe ei, oamenii mici, să devină ce vor?

 

Iată mai jos câteva fragmente din descrierea unor meserii inexistente până în momentul în care cei mici le-au creat:

 

“Culegător de vise

Un culegător de vise, culege visele frumoase ale oamenilor și le arhiveaza în biblioteca universală a viselor. Visele sunt depozitate în borcane magice.

 

Pentru a deveni culegător de vise trebuie să urmezi școala de visetologie. Studiile durează 2 ani. La această școală se studiază următoarele materii: interpretarea viselor, arhivarea viselor, metode de culegere a viselor.

Un culegător de vise are nevoie de o plasă magică de prins vise și de borcane magice pentru depozitare. El lucrează 2 ore noaptea, când oamenii visează, și două ore ziua. Deoarece unii oameni câteodată au vise urâte, culegătorul de vise îi ajută să împrumute vise frumoase din bibliotecă. Pentru a le fi mai ușor oamenilor, borcanele au etichete cu denumirea viselor. Atunci oamenii vor avea doar vise frumoase și culegătorul de vise îi poate ajuta pe oamenii care doresc să își amintească ce au visat, pentru a le putea povesti și altora.

Mai mult, culegătorul de vise poate, la el în cabinet, dimineața, să le explice oamenilor semnificația viselor.

Culegătorul de vise este o meserie care ajută oamenii să fie mai fericiți.” (Luca, clasa a III a)

“ Vindecător de tristeţe

Meseria de „vindecător de tristețe” este o meserie destul de grea: persoana cu această meserie trebuie să se trezească foarte devreme pentru a urmări ce oameni au nevoie mai mare de el și pentru a se gândi ce lucruri bune a facut acel om pentru a-l putea vindeca. După ce își stabilește programul, vindecătorul de tristețe se duce la omul trist. Cu un aparat de micșorare se face atât de mic, încât intra prin urechea acestuia. Acolo spune ce și-a amintit dimineața şi, cu un burete galben, șterge lucrurile rele care aduc tristețea omului.

De exemplu: Vlad a călcat o pisică pe coadă și acum e foarte trist. Vindecătorul de tristețe îi amintește că a făcut asta din greșeală și că el a ajutat multe alte pisicuțe și animale și în acest timp îi șterge tristețea. Dar trebuie să aibă foarte mare grijă să nu șteargă din greșeală alte amintiri sau cunoștințe ale omului.

Nu oricine poate fi “vindecător de tristețe”. Pentru a putea face aceasta meserie trebuie să studiezi mult, la facultatea de “creiericină”. Profesorii sunt foarte puțini, doar acei oameni cu veselie înnăscută. Este foarte greu să intri la această facultate. Trebuie să fii vesel, imposibil de întristat, hazliul hazliilor dar și atent la faptele și vorbele oamenilor. Studiile dureaza 2ooo de quatraseckhi (se citeste “cuatraseci”).

 

Trebuie să ai o uniformă de culoare “veselie“, un burete galben și aparatul de micșorare. Programul de lucru este cât te țin puterile, pentru că tristețea atacă oamenii și îi rănește foarte usor. Dar, ai grijă! Dacă “vindecătorul de tristețe” este trist nu poate să vindece, pentru că uniforma lui s-ar face neagră și l-ar face pe om să plângă cu lacrimi de balenă și l-ar expulza împreună cu lacrimile scurse și omul ar deveni și mai trist decât era înainte.

Fiți veseli și poate intrați la această facultate!” (Andu, clasa a III a)

“Arhitect de bucurii

 

Arhitectura aceasta nu este greu de urmat, deoarece te vei simţi bine în timp ce o vei învăţa. Cel ce alege această migăloasă meserie are de desenat cu ajutorul unor creioane speciale din cărbune de nor de bucurii. Creionul, cu ajutorul arhitectului, va revărsa bucurii de diferite forme care, la final, vor fi numai ale sufletului tău. Aceste bucurii sunt de diverse soiuri, precum bucuriile clare, neclare, întortocheate, drepte, răsucite, si multe alte bucurii.

 

Studiile necesare pentru a deveni arhitect de bucurii se pot face la facultatea de pe cel mai mare nor, din care nu a căzut vreodată ploaia. Studiile constau în învăţarea felurilor de exprimare a bucuriei, tonurilor acesteia şi, desigur, a tipurilor de bucurii. Programul de lucru este de la a doua bătaie a  ceasului fermecat din oraşul Floare, până la prima bătaie a gongului de smarald din centrul oraşului. În această meserie, grija şi atenţia sunt cele mai importante detalii. Dar trebuie să ai un suflet fericit. Echipamentul necesar este de a avea mereu o geantă plină cu creioane ce revarsă bucurii de nori şi uniformă cu cravată roşie, bluză albă şi fustiţă neagră. Lunar, ca salariu, primeşti un săculeţ cu bucurii.

Vă recomand să încercaţi meseria!” (Bianca D, clasa a III a)

“Profesor de matematică pentru stele

 

Meseria creată de mine se numește profesor de matematică pentru stele. Persoana care are această meserie trebuie să învețe să numere, să calculeze etc., bineînțeles în limba stelelor. Pentru a putea avea această meserie, trebuie să înveți limba stelelor, după aceea să înveți matematica stelelor, iar la sfârșit să înveți să explici tot ceea ce ai învățat. Studiile durează, de obicei, 2-3 luni stelare (depinde de cât de repede înveți). Materiile studiate sunt: româna, adică limba stelelor, caligrafia lor, scrierea cuvintelor, matemetica (mai ales), după cum se numește și meseria. Uniforma acestui profesor special de stele este alcatuită dintr-un costum de astronaut galben și strălucitor, pentru ca elevii stele să-și recunoască profesorul, o pereche de papuci săritori, pentru că atunci când se plimbă printre rănduri să poată merge mai repede, iar la sfârșit o pereche specială de ochelari pentru matematică, care te ajuta să rezolvi mai repede o problemă de matematică.

Programul de lucru al acestui profesor de matematică pentru stele depinde de responsabilul cu aprinsul stelelor deoarece, când aprinde stelele, de fapt el le trezește. Noi știm că stelele se aprind noaptea și se sting dimineața. Deci, în concluzie, el trebuie să lucreze cam de la ora 10:00 până la ora 6:00. Dacă vrei să ai această meserie trebuie să știi să ții sub control si cele mai năzdravane stele, ceea ce este destul de greu. Pe lângă această treabă, grea mai este și matematica stelelor deoarece ele au mai multe operații decât oamenii. Mie îmi place această meserie și sper că și vouă vă place.” Bianca P, clasa a III a

“Dentist de copaci

 

Să fii dentistul copacilor este o meserie interesantă și uneori dificilă. Eu am ales această meserie pentru că îmi plac lucurile interesante și dificile. Îmi amintesc acele momente de teamă când mergeam la dentista mea, Diana, care era mereu înțelegătoare, mama mă încuraja și îmi spunea că sunt curajoasă, ca să pot trece peste acele momente dificile. Am aflat de la Copacul Ideilor, care spune doar adevărul, că această meserie este una dintre cele mai studiate și interesante din lume pentru că oameni sunt curioși și vor să ajute natura. Prietenii mei din Lumea Albastră mi-au spus în vis, că această meserie ar fi potrivită pentru mine. I-am ascultat pe prietenii mei din Lumea Albastră și sper că ei vor avea dreptate.

Dacă vrei să fii dentist de copaci, trebuie să ai mare grijă ca toată ziua niciun copil să nu rupă crengile sau frunzele copacilor. Când un copil rupe cinci crengi sau cinci frunze, dentistul trebuie să ia poțiunea colț de argint din Lumea Rosie și să pună doar o picătură pe fiecare frunză și pe fiecare creangă. Acestea se vor regenerea pentru că poțiunea are un scop benefic pentru crengile și frunzele afectate. Ca să ai această meserie, trebuie să înveți și să termini facultatea de stomatologie specială pentru plante și mai trebuie să știi foarte bine modelele frunzelor și din ce copaci provin.

Mai sunt necesare și alte cunostinte despre: anatomia frunzelor, poziția geografică a copacilor și orientarea frunzelor. Dentistul nostru trebuie să cunoască foarte bine părțile componente ale frunzelor și să fie atent în orice moment pentru că dacă va pune poțiunea greșită la o frunză de stejar, din această cauză tot copacul se va usca, iar noi vom avea mai puțin oxigen. De aceea, dacă noi taiem un copac trebuie să plantăm cel puțin doi copaci, ca și atunci când ne cad dinții de lapte, trebuie să avem mai mai multă grijă de ceilalți dinți. Dentistul copacilor are nevoie de uniformă specială care trebuie să fie din aluminiu, pentru că atunci când o picătură de poțiune cade poate afecta pielea. Atunci când vrea să pună poțiune pe cinci frunze trebuie să acopere copacul cu o pânză specială pentru protecție.

Acesta trebuie să lucreze ziua întreagă iar pentru a doua zi este necesar să pună un scut peste copacii care au fost tratați care ține copacii protejați, astfel copiii nu pot rupe crengile sau frunzele.

Dentistul copacilor are un program destul de linistit, astfel: dimineața mănâncă micul dejun, se spală pe dinți la casuța piticilor, apoi începe să controleze și supravegheze copacii, la prânz el se odihnește două ore, în acest timp copacii sunt protejați de acel scut. Dupa ce se trezește începe să inspecteze și să verifice din nou copacii. Seara el mănâncă o banană și o portocală, se spală pe dinți și pregătește materialele pentru a doua zi ca să ajute copacii și astfel pădurea să fie sănătoasă.”

(Alexandra, clasa a III a)

“Profesor de lei

Meseria aleasă de mine este aceea de ,,profesor de lei’’. Desigur, lei ca animale. Profesorul, Leopardul Roșbi, învață leii să scrie și să citească în clasa ,,Pui de leu’’ ce e formată din lei cu vârsta între 4-6 ani. În a doua clasă, ,,Leu priceput’’, leii  sunt educați de profesorul ,,Leopardul Cavina’’  care îi învață să se lupte, să vâneze, să fie primii la mâncare, să facă lei din carton și să atragă prada în altă parte. Clasa ,,Leul priceput’’ e formată din lei cu vârsta  cuprinsă între 7-9 ani. Clasa a treia se numește ,,Leu atent’’ și e formată din lei cu vârsta între 10-13 ani. Clasa Leu atent învață cu ,,Ghepardul Rapidus’’ să atragă prada într-o parte, să fie prinsă de ceilalți, să ragă, să-și arate colții și să NU fie vânați. În clasa a patra cunoscută sub numele ,,Leu adolescent în sus’’ învață cu ,,Leul Colț Tăiat’’  deoarece acestuia  într-o luptă pe viață și pe moarte  un alt leu i-a tăiat colțul. În această clasă, la vârsta de 14-23 de ani, leii învață să se lupte cu crocodilii, să se bată pentru leoaice și să se sacrifice. Profesorul trebuie să aibă grijă cum, ce învață și dacă învață leii.

Profesorii au nevoie de un costum cu cravată roșie, pantofi negri și dacă doresc o pălărie deoarece școala este în Regatul lui Colț Tăiat. Elevii nu au uniformă, ei putând veni îmbrăcați cu orice haine.” (Răzvan Ghimiş, clasa a III )

“Doctorul Cosmosului

 

Doctorul cosmosului se ocupă cu vindecarea şi cercetarea planetelor : dacă ceva nu e în regulă cu o planetă, de exemplu:

o planetă face insolaţie

o planetă are viroză

sau diferite alte afecţiuni planetare  acest doctor intervine.

El trebuie să urmeze Institutul de Medicină Planetară şi trebuie să studieze chimia şi biologia planetelor timp de 7 ani. Are nevoie de un echipament cu cască pentru a putea respira când merge în Univers. Acest doctor trebuie să ştie şi să conducă un jetski cosmonautic, cu care se deplasează la fiecare planetă.

Programul lui de lucru  este nonstop, deoarece el este încărcat permanent cu energia solară, astfel nu oboseşte niciodată. Doctorul cosmosului se sfătuieşte cu responsabilul cu aprinsul stelelor, soarelui şi al lunii şi cu arheologul de nori. Deseori, Marte face insolaţie J, planetei Pluto îi este cam frig J,Venus are cam multe coşuri J şi Saturn cam ameţeşte cu atâtea cercuri în jurul luiJ, deci e nevoie de doctorul cosmosului pentru multe planete.” (Iulia Tunaru, clasa a III a)

Articol scris de Raluca